General »

Get the Flash Player to see this player.

În vârful munţilor Bucegi, stâncile şochează prin formele lor umanoide care au îndemnat oamenii să caute răspunsuri mistice cu privire la modelarea lor.
În jurul Sfinxului din Bucegi şi al Babelor s-au ţesut legende şi s-au învârtit zeci de teorii mitologice, năstruşnice ori doar amuzante. Unii afirmă că n-ar fi naturale, ci modelate cu har şi interes de mâna omului, alţii că „pietrele“ din vârf de munte emană energii pozitive nemaiîntâlnite care au apărat ţara de duşmani, iar cei mai „originali“ spun că sunt - fără nicio îndoială - urme ale unei civilizaţii extraterestre.
Între vizionara Valentina din Iaşi, care ar fi simţit şuvoiul de energie ce se revarsă din Sfinx, şi „geologul“ Traian Trofin - în fapt un fost curator al unui muzeu de la Buşteni -, care ar fi văzut şi examinat câteva fenomene paranormale în zonă, se strecoară imaginaţia turiştilor care, din motive mai puţin senzoriale, se caţără pur şi simplu pe Sfinx şi scrijelesc măscări pe „faţa“ monumentului.

Însă, peste toate, există un interes neîncetat pentru forma, trecutul şi puterile Sfinxului şi Babelor care arată cât de important le este locul în salba de „minuni naturale ale României“, prezentate în serial de „Evenimentul zilei“.

Simboluri naţionale, motiv de căţărare

După o călătorie cu telecabina peste râpe, capre negre şi cascade, Sfinxul este pentru călători un motiv de popas odihnitor, dar şi spectaculos prin formă şi aşezare - pe coama muntelui. Prilej pentru unii să facă poze, pentru alţii să încalece „minunea“ printr-un soi de microalpinism de prost-gust, iar pentru restul de enervare corectă: „Cum să fiu mulţumit cu ce se întâmplă aici, când îi vezi pe toţi că vor să se urce pe Sfinx. Astea-s monumente, obiective turistice care trebuie păstrate cu grijă pentru că sunt formate din rocă sedimentară, nu foarte dură. Citeste tot articolul »

Ulterioare »

Parcul Naţional a luat crestele de sub stăpânirea omului şi le-a înapoiat caprelor negre.

Pe la 1.400 de metri, ţi se taie respiraţia. Calci printre pietre ce par date cu bronz, cu paşi mă- runţi, chibzuiţi. Printre pietre curge un fir de apă limpede şi înceată, care se adună dedesubt, dincolo de desiş, în Anieş. Urcăm în Munţii Rodnei, iar până spre Vârful Saca mai sunt câteva sute de paşi, câteva guri de aer şi câteva guri de apă proaspătă, adunată cu pumnul dintre pietre.

Ne oprim din ce în ce mai des. Dincolo de creasta leneşă a Vârfului Mihăiasa, arcuită ca spinarea unei pisici, se vede - un pic şters - cum Vârful Pietrosu zgârie o bucată groasă de cer. Mai sus, nici copacii pitici nu îndrăznesc să mai crească. Lasă loc unei pajişti cuminţ i, mulate pe spatele denivelat al muntelui.
Din asprimea stâncii, răsar culori: galbenul unei flori cu petale ţepoase, rozul unui clopoţel. Din ele se hrănesc alte culori, amestecate pe spatele vreunui fluture.

Oamenii ajung rar aici

Profesorul de geografie Ştefan Buia urcă muntele cu pas de adolescent, ştie fiecare piatră. A contribuit la desenarea unei hărţi a locurilor, de aceea poate să-ţi spună cu ochii închişi toate distanţ ele, toate înălţimile şi să-ţi înşire astfel un fel de geometrie a frumosului. „Sunt multe lucruri de văzut: e Tăul Muced, un lac de turbărie aflat la cea mai mare atitudine din Carpaţi. Sunt Tăurile Buhăescului, asemănătoare celor din Munţii Retezat, sau Poiana cu Narcise“, enumeră profesorul. Citeste tot articolul »

Principal »

La răscruce de vest şi sud, fluviul intră în România bolborosind. Cazanele Dunării reprezintă porţiunea de defileu a fluviului, între localităţile Dubova şi Ogradena, unde apa este forţată să treacă printre munţi. Lăţimea Dunării se îngustează până la 180-250 de metri, iar adâncimea atinge 100 de metri. Curenţii din adâncuri sunt extrem de puternici, la suprafaţă apa dând aparenţa de fierbere. Barajul de la Porţile de Fier a mai încetinit din viteza curentului, care depăşea 5 m/s (18 km/h).

În realitate, există două „cazane“: Cazanele Mari (4 km lungime) şi Cazanele Mici (5 km lungime). Zona este declarată monument unic al naturii în Europa. În Cazane, numai marinarii verasaţi au curajul să intre, ştiind prea bine câte vieţi au înghiţit vârtejurile flămânde. Şi asta nu numai în timpul comunismului, când pe aici se încumetau să treacă fluviul înot, spre Serbia, cei care voiau să scape de regimul totalitar.Toate drumurile pleacă din Dubova

De-o parte şi de alta a Dunării trec drumuri, prin multe tuneluri pe malul sârbesc, săpate în stâncă pe malul românesc, cu porţiuni deseori deosebit de înguste. Oamenii locului spun că traseul cel mai bine de urmat e bine să înceapă la Dubova, o comună de pescari care, mai nou, au dat năvodul pe afacerea hotelieră. Dubova se află în golful ce desparte Cazanele Mari de Cazanele Mici, primele în amonte, celelalte în aval. Se poate ajunge aici cu maşina, dinspre Moldova Nouă sau dinspre Orşova, pe DN 57. Citeste tot articolul »